Osteoporoza este o afecțiune metabolică a osului, caracterizată prin scăderea densității minerale osoase și deteriorarea microarhitecturii acestuia. Pe înțelesul tuturor, osul devine fragil, ceea ce crește riscul de fracturi la traumatisme minime sau chiar la mișcări obișnuite.
Este adesea numită „epidemia tăcută”, deoarece evoluează ani de zile fără simptome evidente, până în momentul în care apare o fractură – de exemplu la nivelul vertebrelor, șoldului sau pumnului.
Tipuri de osteoporoză
Osteoporoza reprezintă o boală a scheletului în care structura și rezistența osului sunt afectate progresiv., ceea ce duce la fragilitate crescută și susceptibilitate la fracturi. Este adesea numită „epidemia tăcută”, pentru că evoluează fără simptome până la producerea unei fracturi.
Există două forme principale:
- Osteoporoza primară
- apare în special odată cu înaintarea în vârstă
- este strâns legată de modificările hormonale, în special de deficitul de estrogeni după menopauză la femei
- poate fi favorizată și de factori precum sedentarism, fumat, alimentație săracă în calciu și vitamina D
- Osteoporoza secundară
- este determinată de alte boli sau tratamente
- poate apărea în contextul unor afecțiuni endocrine (hipertiroidism, hiperparatiroidism)
- se poate asocia cu tratament cronic cu corticosteroizi (de ex. pentru boli reumatismale, astm, afecțiuni autoimune) sau alte patologii care afectează metabolismul osos
Simptome și manifestări
În majoritatea cazurilor, osteoporoza nu dă simptome până la apariția unei fracturi de fragilitate, adică o fractură produsă la un traumatism minim (cădere de la același nivel, ridicare de greutăți mici etc.).
Localizările tipice ale fracturilor osteoporotice sunt:
- Vertebrele
- tasări vertebrale care pot provoca dureri de spate persistente
- scădere progresivă în înălțime
- apariția unei cifoze („cocoașă”) la persoanele în vârstă
- Șoldul
- fractura de șold are impact major asupra mobilității și independenței
- necesită aproape întotdeauna intervenție chirurgicală și recuperare îndelungată
- Pumnul
- fracturi frecvente la persoanele în vârstă după căderi banale
- pot fi primul semnal de alarmă că osul este fragil
Diagnostic și tratament
Diagnosticul de osteoporoză se bazează pe:
- anamneză (discuția cu medicul despre simptome și factori de risc)
- examen clinic
- investigații de laborator (pentru evaluarea metabolismului osos)
- măsurarea densității minerale osoase prin osteodensitometrie (DEXA)
Tratamentul urmărește:
- reducerea riscului de fracturi
- încetinirea sau oprirea pierderii osoase
- în anumite cazuri, creșterea masei osoase
El poate include:
- modificări ale stilului de viață (activitate fizică adaptată, renunțarea la fumat, reducerea consumului de alcool)
- aport adecvat de calciu și vitamina D
- medicamente specifice pentru osteoporoză, recomandate de medicul specialist
Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și menținerea unei bune calități a vieții, chiar și în prezența osteoporozei.