Spitalul tău
de încredere

Ce este hernia de disc?

Prin definitie, hernia reprezinta iesirea unui organ, total sau partial, printr-un orificiu natural sau accidental, din cavitatea in care se afla in mod normal. In cazul herniei de disc, acest lucru se intampla la nivelul discurilor intervertebrale.

Aceste discuri, dupa cum sugereaza si denumirea, se afla situate intre vertebrele coloanei vertebrale, asigurand stabilitatea si flexibilitatea acesteia si, prin distributia egala a presiunii exercitate asupra vertebrelor, amortizarea socurilor produse de miscari (mers, fuga), ridicarea de greutati etc.

Discul intervertebral este format, la exterior, dintr-un inel fibros, dur, in interior aflandu-se o structura moale, asemanatoare unui gel, numita nucleu pulpos. Hernia discului intervertebral presupune aparitia unei rupturi la nivelul fibrelor inelului fibros (zona slaba), cu exteriorizarea partiala sau totala a nucleului pulpos prin aceasta spre canalul medular, unde poate comprima fie chiar sacul dural (ce contine maduva spinarii), fie o radacina nervoasa (a unui nerv spinal care iese din canal la nivelul respectiv), producand durere si manifestari neurologice. In functie de amplasarea discului la care se produce hernia, aceasta poate fi cervicala, toracala sau lombara. Desi de cele mai multe ori herniile de disc sunt cronice, degenerative, cu evolutie etapizata indelungata, ele pot aparea si acut, in urma unor traumatisme care sa provoace leziunea unui inel fibros.

Diagnosticarea herniei de disc implica, clinic, anamneza pacientului si efectuarea unui examen neurologic. Din punct de vedere paraclinic, intrucat discul intervertebral este un tesut moale, ea nu se poate face pur radiologic, ci doar cu caracter orientativ, fiind necesara efectuarea unei examinari RMN, care sa confere informatii exacte privind localizarea si dimensiunea herniei.

Factorii de risc care duc la aparitia herniei de disc

Principalii factori de risc sunt:

• Sedentarismul – lipsa activitatii fizice / mentinerea unor pozitii fixe un timp indelungat (profesii ca soferi, programatori IT etc - se recomanda modificarea pozitiei des sau pauze de mobilizare de cateva minute la aproximativ doua ore de mentinere a unei singure pozitii);
• Suprasolicitarea repetata (efort fizic, ridicarea de greutati etc – inclusiv in cadrul profesiilor cu acest profil, ce implica tragerea, impingerea sau ridicarea de obiecte);
• Obezitatea (prin presiunea suplimentara exercitata de greutatea in exces asupra discurilor de la nivel lombar);
• Varsta (inaintarea in varsta ducand la deshidratarea discului intervertebral, ce in mod normal retine apa, cu pierderea proprietatilor fizice ale acestuia, precum si la tasari si alte modificari la nivelul vertebrelor);
• Malformatii congenitale sau alti factori genetici.

Simptomele herniei de disc

In functie de fragmentul herniat, precum si de stadiul la prezentare, hernia de disc poate fi:

• protruzie discala, respectiv extinderea si fragilizarea discului;
• prolapsul discal sau iesirea partiala a nucleului pulpos prin leziunea de la nivelul inelului fibros al discului;
• extruzie discala, in care nucleul pulpos iese total in afara discului prin inelul fibros, desi pastreaza legatura cu acesta;
• sechestru discal, cu desprinderea nucleului pulpos de inelul fibros si migrarea acestuia la un alt nivel.

Simptomatologia, de multe ori inexistenta sau putin remarcata in stadiile incipiente (durere usoara la suprasolicitare, cedand la repaus), capata un rasunet clinic important mai tarziu, cu contractura musculara si durere chiar violenta cu caracter de junghi ce iradiaza in functie de zona de compresie, pe traiectul nervos, putand fi acompaniata de un deficit neurologic fie senzitiv (cu amorteli, senzatii de furnicaturi sau chiar lipsa sensibilitatii locale), fie motor (diminuarea pana la abolire a reflexelor sau fortei musculare, paralizii), sau chiar de disfunctii ale unor organe din teritoriul de inervatie (vezica urinara, intestine, organe genitale etc).

Cea mai frecventa localizare a herniei de disc este lombara (la nivel L4-L5 sau L5-S1). Evolutia implica de obicei pusee acute (de exemplu lumbago cu sciatica). Durerea are caracter variabil, independent de dimensiunea herniei, este adesea unilaterala (in functie de partea pe care se produce iritatia, inflamatia, compresia radacinii nervoase) si reprezinta principalul factor de prezentare la medic, inducand si limitarea mobilitatii.

Complicatiile herniei de disc

Printre posibilele complicatii ale unei hernii de disc netratate se afla:

• durere cronica, neresponsiva la tratament medicamentos;
• deficit neurologic permanent (poate fi sechelar chiar si dupa efectuarea unui tratament chirurgical, de obicei in compresiile importante indelungate), cu modificari de sensibilitate sau paralizii partiale sau totale in teritoriul inervat afectat, inclusiv lezarea permanenta a maduvei spinarii;
• incontinente sfincteriene (urinara / anala) sau la nivelul oricarui organ din teritoriul de distributie a fibrelor nervului afectat.

Tratamentul herniei de disc

Adoptarea unei conduite terapeutice in cazul herniilor de disc depinde de stadiul de evolutie al bolii, dimensiunea fragmentului herniat, localizarea herniei si gradul de compresie medular / radicular si de afectarea calitatii vietii pacientului.

In stadiile incipiente, fara compresie importanta si in functie de statusul biologic al pacientului se poate opta pentru un tratament non-chirurgical, respectiv medicamentos (antialgic, antiinflamator si decontracturant muscular), asociat cu fizioterapie (electro, hidro, balneoterapie) si kinetoterapie (exercitii de tonifiere a musculaturii paravertebrale). De asemenea, se pot efectua, in pusee dureroase acute, infiltratii locale epidurale cu substante antiinflamatorii.

In stadiile avansate insa, cu compresie importanta, neresponsive la tratament si fara alte optiuni viabile sau in urgente chirurgicale (cum ar fi sindromul de coada de cal), se recurge la interventie chirurgicala. Aceste interventii se pot efectua fie minim-invaziv (abord minim sau endoscopic, sub microscop operator, avand ca avantaje o dimensiune redusa a plagii, un risc redus de infectie, dureri postoperatorii mai mici si o mobilizare mai rapida a pacientului), fie clasic (avand ca avantaj o vizualizare mai buna a zonei prin expunere si o apreciere mai buna a afectarii, precum si posibilitatea efectuarii de proceduri adiacente daca este necesar, sau in cazul in care o interventie de tip minim-invaziv nu se poate efectua din diverse motive).

Cura chirurgicala a herniei de obicei vizeaza decompresia locala a radacinii sau zonei medulare afectate si stabilizarea, dupa caz, a coloanei vertebrale, avand ca si scop diminuarea simptomatologiei si a durerii si, implicit, imbunatatirea calitatii vietii pacientului. Ablatia unei portiuni a vertebrelor adiacente poate fi necesara in vederea decompresiei (laminectomie / hemilaminectomie). Fragmentul de disc herniat este excizat si extras din canalul medular, interventie numita discectomie partiala. Daca discul intervertebral este distrus se practica discectomie totala, respectiv este extras cu totul si inlocuit cu un dispozitiv de tip cage (“cusca”) sau un implant protetic, dupa care, in functie de optiune, se va proceda la stabilizarea coloanei vertebrale pe segmentul respectiv, utilizandu-se instrumentatie segmentara, respectiv bare de titan si suruburi.

Pregatirea de interventie chirurgicala

In vederea pregatirii pentru o interventie chirurgicala in cazul herniei de disc, pacientii trebuie sa detina documentele necesare pentru internare si sa efectueze investigatiile clinico-paraclinice si imagistice necesare (RMN, radiografii, analize de laborator etc), un consult cardiologic (efectuand si o ECG si un echo Doppler cardiac) si, in functie de comorbiditatile asociate (diabet, insuficienta renala etc), diverse alte consulturi de specialitate. Este necesara investigarea completa a starii de sanatate a pacientului. Se recomanda stoparea fumatului si se iau masuri aditionale daca pacientul urmeaza tratament anticoagulant (stoparea administrarii inaintea interventiei, conversia acestuia etc). Pacientii vor evita sa consume alimente si bauturi cu 12, respectiv 8 ore inaintea interventiei. Durata interventiei depinde de tipul acesteia. Anestezia este generala, cu intubatie, iar pacientul va fi plasat in decubit ventral (pe burta) pe masa chirurgicala.

Conduita post-operatorie

La finalul interventiei chirurgicale, pacientul este trezit din anestezie si transportat pe sectia de terapie intensiva, unde va fi monitorizat o perioada, in functie de statusul biologic, pana la revenirea din anestezie si stabilizarea completa. Apoi va fi transportat pe sectie, unde va ramane cateva zile, in functie de interventia pentru care s-a optat. Se vor administra calmante pe parcursul internarii. In cazul interventiilor minim-invazive, mobilizarea este rapida, inca de a doua zi, iar pacientul poate pleca acasa repede, pe cand o interventie clasica presupune imobilizarea la pat timp de cateva zile. Ulterior, miscarile se reiau treptat, cu restrictii in privinta mobilizarii, efortului fizic sau a ridicarii de greutati (4-6 luni, dupa caz). Pe parcursul internarii cat si dupa externare, pansamentul se va schimba la 2-3 zile cu unul steril, dupa dezinfectarea plagii. Pacientii parasesc spitalul urmand un tratament medicamentos antialgic si antiinflamator, avand restrictii de mobilizare si indicatii de recuperare medicala. Revenirea la spital la control se va face la 3 saptamani, cand se va practica ablatia firelor de sutura de la piele – daca acestea exista – apoi planificat. In functie de necesitate, pacientii beneficiaza de concediu medical la externare. Reluarea activitatilor sexuale si profesionale se va face la cateva saptamani postoperator.

Complicatiile tratamentului chirurgical al herniei de disc

Desi se iau masuri profilactice, si multe dintre ele apar rar sau foarte rar, complicatiile intra-operatorii si post-operatorii ale curei chirurgicale a herniei de disc exista si necesita mentionate, iar cateva dintre acestea sunt:

• embolii (migrare de adipocite, trombi etc) – foarte rar;
• infectia discurilor, a instrumentatiei sau a structurilor de vecinatate (foarte rar, 1-3%);
• sangerarile masive (posibila lezare a unui vas sangvin, anemie posthemoragica, hematom local important);
• sechele neurologice (posibila lezare a unui nerv intraoperator sau compresie indelungata anterioara);
• fistula lichid cefalo-rahidian (lezarea sacului dural cu extravazare de lichid);
• lipsa inchiderii totale (dehiscenta) plagii operatorii;
• recidiva herniei;
• instabilitate locala;
• degradarea instrumentatiei – daca aceasta exista (smulgere sau rupere surub, bara titan etc);
• durere cronica.

Prognosticul tratamentului chirurgical al herniei de disc

De obicei, postoperator, evolutia este spectaculoasa, cu remisia rapida a simptomatologiei si imbunatatirea starii generale a pacientilor. De retinut posibilitatea existentei unui deficit motor sau senzitiv sechelar in cazul in care hernia a evoluat netratata o perioada lunga preoperator, avand aceasta indicatie. Urmarea indicatiilor medicale si a programului de recuperare asigura rezultate bune si foarte bune pe termen lung.