Programări online

Acum ai posibilitatea să îți faci cu ușurință o programare pentru o consultație la unul dintre specialiștii noștri. Alege varianta rapida și completează formularul online.

PROGRAMEAZĂ-TE

Intră în Contact

Dacă vrei sa faci o programare, apelează numărul unic pentru programări pentru a intra în legătură cu unul dintre operatorii dedicați.

CONTACTEAZĂ-NE

Servicii oferite

Echipa medicală își dorește creșterea constantă a calității si capacității medicale a serviciilor oferite în Spitalul Foișor. Află cu ce te poate ajuta echipa noastră!

AFLĂ MAI MULTE

Feedback pacienți

Serviciile noastre medicale se bazează pe înalta calitate oferită pacienților și pe transparență.
Nu uita, pacientul are dreptul la o părere!

SPUNE-ȚI PĂREREA
Ne mândrim cu<br/>echipa noastră de medici!

Ne mândrim cu
echipa noastră de medici!

Rezultatele obținute îi recomandă pe specialiștii noștri, de aceea suntem onorați să vă prezentăm echipa medicală a Spitalului Clinic de Ortopedie, Traumatologie și TBC Osetoarticular Foișor.

VEZI MEDICII NOȘTRI

Informații rapide

Dotările Spitalului și expertiza specialiștilor vin în întămpinarea problemelor medicale ale pacienților. Fie că ai nevoie de un consult, o intervenție sau de recuperare, noi îți stăm la dispoziție!

Ambulatoriu

Programează-te la un consult ortopedic precis.

Intervenții Chirurgicale

Tehnologii ultramoderne și medici cu experiență în domeniu.

Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie

Recuperarea - un pas important pentru o intervenție de succes.

Radiologie și Imagistică Medicală

Înalte tehnologii pentru o diagnosticare corectă.

Laborator Analize Medicale

Pentru analiza și diagnosticarea afecțiunilor tale ortopedice.

Anatomie Patologică

Studierea schimbărilor macroscopice și microscopice ale celulor.

Artroza umărului
 

Generalitati

Articulatia umarului (gleno-humerala sau scapulo-humerala) este formata de capul humeral si scapula (omoplat). Acestea se articuleaza in cavitatea articulara iar intre ele, acoperindu-le, se afla cartilaj hialin, cu rolul de a amortiza socurile si a reduce frictiunea.

Este o articulatie acoperita ca un manson de catre capsula articulara, care este tapetata la interior de o membrana fina, numita sinoviala, ce produce o cantitate mica de lichid sinovial, clar, uleios, cu rol lubrifiant. De asemenea, este o articulatie sferoida, in care capul humerusului, avand o suprafata sferica, se articuleaza cu cavitatea concava a scapulei, numita cavitate sau fosa glenoida (glena).

In afara de capsula articulara, in cadrul articulatiei se mai regasesc, asigurand stabilitatea acesteia, ligamente (benzi fibroase de tesut), precum si un inel de cartilaj fibros, fixat pe glena, numit labrum.

 

Simptome

Artroza umarului este o boala cronica degenerativa a articulatiei, in care se produce treptat distrugerea cartilajului articular precum si a suprafetelor articulare ale oaselor din componenta acesteia si afectarea structurilor locale.

Distrugerea cartilajului articular face ca suprafetele osoase sa vina in contact direct, producand durere cu caracter mecanic (la mobilizare). In timp, acestea se deformeaza si apar depuneri de os numite osteofite, chisturi sau geode (pierderi de substanta). Articulatia isi pierde progresiv mobilitatea iar durerea devine permanenta (inclusiv nocturna). Durerea poate aparea in spatele sau varful umarului cu iradiere spre gat sau brat, find acuta la efort si schimbarile de vreme si insotita de inflamatie locala. Pacientul poate percepe cracmente la mobilizare. In stadiile tardive apar si deformarea articulatiei si atrofie musculara, mobilitatea umarului scazand pana la blocarea sa aproape completa (“umar inghetat”).

Artroza umarului poate fi fie primara, aparuta cu inaintarea in varsta (> 50 ani) pe un umar normal (existand anumiti factori precum sexul feminin, obezitatea, suprasolicitarea repetata sau hipermobilitatea articulara ce pot grabi debutul sau evolutia), fie secundara, pe fondul unor traumatisme (fracturi, luxatii traumatice), tulburari circulatorii (ducand la necroza avasculara), boli congenitale sau aparute in copilarie, infectioase (artrita), metabolice (guta, hemocromatoza), endocrine (diabet zaharat, hiper / hipotiroidism), autoimune (artrita reumatoida) etc.

Diagnosticarea artrozei de umar se face clinic (urmarind acuzele pacientului si evaluarea mobilitatii umarului) si imagistic (radiologic de electie, cu sau fara completare echografica / CT / IRM).

 

Tratament

In stadiile incipiente ale artrozei de umar, conduita terapeutica este una conservatoare, ce urmareste actiunea asupra factorilor de risc, precum si reducerea durerii si tonifierea musculaturii, prin tratament simptomatic medicamentos antialgic si antiinflamator si fizio / kinetoterapie.

De asemenea, exista si interventii non-invazive (infiltratii cu substante vascoelastice sau corticosteroizi) sau chirurgicale minim-invazive (artroscopie), adjuvante ale tratamentului conservator.

Scopul tratamentului conservator este acela de a incetini evolutia bolii si implicit a intarzia cat mai mult posibil tratamentul chirurgical protetic, singurul curativ, ce consta in inlocuirea completa a articulatiei umarului cu o proteza, procedeu numit artroplastie totala sau endoprotezare. Lipsind o presiune constanta permanenta asupra articulatiei (precum greutatea corporala), artroplastia totala de umar este mult mai rara decat cea de genunchi sau sold.

Ca si optiune de ultima electie, protezarea umarului consta in inlocuirea glenei si a capului humeral (care este taiat si extras) cu componente metalice (cupa glenoidala si coada humerala + cap), intre care se afla un insert din diverse materiale (ex. polietilena), ce permite alunecarea suprafetelor. Suprafetele articulare sunt prelucrate pentru a permite atasarea acestor componente. Protezarea se indica atunci cand durerea afecteaza calitatea vietii pacientului, fiind permanenta, refractara la medicatie si afectand activitatile zilnice, cand limitarea mobilitatiii umarului este importanta, iar celelalte metode de tratament au esuat sau nu mai dau rezultate.

In cazul in care este afectata doar suprafata articulara a humerusului iar glena este intacta se poate opta si pentru hemiartoplastie (in care se inlocuieste doar capul humeral cu componenta humerala), sau resurfacing (inlocuirea capului humeral utilizand in locul componentei humerale o hemisfera metalica cu pinten de ancorare – de obicei la pacienti tineri / fara fracturi recente locale).

 

Tipuri de implanturi

Protezele de umar pot fi, ca si mijloc de fixare, cimentate sau necimentate (“pressfit”).

In cazul protezelor cimentate, componentele se fixeaza la introducere folosindu-se un ciment osos special (rasina sintetica), preparat intraoperator. Protezele de tip cimentat asigura o fixare rapida si solida in os si se utilizeaza de obicei in situatiile in care nu se preteaza utilizarea unei proteze necimentate (status biologic prost al pacientului, varsta inaintata si comorbiditati importante, osteoporoza marcata etc). Avantajul principal al protezelor cimentate este acela ca permit o fixare osoasa mult mai buna la pacientii osteoporotici, iar dezavantajul este acela ca, in cazul necesitatii unei revizii a protezei, componentele sunt mult mai dificil de extras, interventia fiind mai indelungata si complexa.

Protezele de tip necimentat se bazeaza pe integrare osoasa, avand o suprafata ce permite cresterea osului pe componente, formandu-se interdigitatii osoase ce asigura fixarea acestora. Avantajul protezelor necimentate este acela ca o eventuala revizie este mult mai facila si rapida, fiind necesara doar extragerea si inlocuirea componentelor, iar dezavantajul principal este acela ca este necesara o calitate buna a osului si posibilitatea unei fixari adecvate a componentelor pentru implantare.

Postoperator este necesara o perioada de 6-8 saptamani, care sa permita refacerea tesuturilor moi, timp in care pacientului ii sunt restrictionate ridicarea sau purtarea greutatilor si efectuarea de exercitii de forta sau rezistenta ce implica umarul operat.

 

Supravietuirea implanturilor

Durata de viata a unei proteze de umar depinde de mai multi factori, cea medie fiind de 15-20 de ani. Se poate observa astfel, corelat cu facilitatea unei revizii, de ce in cazul pacientilor tineri se prefera unde este posibil utilizarea unei proteze de tip necimentat. Componentele protezei se uzeaza lent, dar ireversibil. In cazul unui pacient tanar si activ, de exemplu, proteza se va deteriora mai rapid decat in cazul unui pacient mai in varsta, cu activitate moderata, solicitarea protezei prin activitate fizica fiind, de obicei, mai mare.

 

Complicatiile artroplastiei de umar

Complicatiile artroplastiei de umar pot fi intraoperatorii sau postoperatorii.

Interventia de endoprotezare a umarului nu implica o sangerare la fel de importanta de la nivelul muschilor si osoasa precum cea de sold de exemplu, insa poate aparea o anemie posthemoragica acuta si este necesar sa existe un stoc de sange al pacientului, de rezerva, asigurat de donatori, cu care acesta sa intre in interventie. De asemenea, in articulatie si tesuturile din jur se poate acumula sange postoperator, ducand la formarea unui hematom local, ce poate necesita chiar evacuare. Pentru a preveni formarea unui hematom, pacientilor li se aplica, la finalul interventiei, tuburi de dren, pentru a colecta sangele acumulat, care se scot de obicei la 2-3 zile postoperator, cand sangerarea locala devine minima. De asemenea, este comun ca postoperator sa apara echimoza locala.

Intraoperator, sangerarile masive cu lezarea unor vase importante sunt o complicatie rara, insa ea poate exista. De asemenea, o fragilitate crescuta osoasa poate duce la aparitia unei fracturi la introducerea componentelor, implicand modificarea tehnicii chirurgicale si a conduitei postoperatorii. Se mai pot produce extrem de rar lezarea unui nerv din proximitatea articulatiei, cu aparitia unei paralizii ce de obicei regreseaza spontan in decurs de cateva luni postoperator, sau diverse embolii care sa determine prin migrare complicatii respiratorii, neurologice sau cardiace. Contaminarea intraoperatorie a protezei si aparitia unei infectii este, de asemenea, posibila, insa riscul este foarte mic, de 1-3%. Daca aceasta survine insa, este necesara tratarea acesteia si scoaterea protezei, putand exista multiple interventii ulterioare.

Postoperator, pe langa anemie si hematom, pot aparea luxatia protezei, in urma unor gesturi neadecvate ale pacientului, in special in primele luni, fiind important sa se evite anumite miscari in aceasta perioada, in care se produce si refacerea musculaturii locale. Necroza cutanata locala sau dehiscenta (neinchiderea) plagii sunt alte complicatii ce pot aparea postoperator, necesitand masuri precum reluarea suturii si debridare locala sau chiar plastie cutanata, putand duce inclusiv la infectarea protezei. Aceasta infectare se poate produce si tardiv postoperator de la nivelul altui focar infectios existent, pe cale sangvina. Pierderea fixarii protezei (dezancorarea din os / decimentarea) este, de asemenea, o complicatie posibila, necesitand revizia acesteia. De asemenea, pot aparea in timp osificari periprotetice, care sa limiteze mobilitatea articulara.

 

Recuperarea postoperatorie

Dupa interventia de endoprotezare, pacientii vor fi monitorizati in cadrul sectiei de terapie intensiva o perioada scurta, iar daca evolutia este favorabila vor reveni la salon, unde vor incepe recuperarea medicala, asistati de catre personal specializat. De asemenea, pacientii vor purta, dupa caz, o orteza sau un suport tip sling la nivelul umarului. Perioada de spitalizare medie este de 5 zile. Se vor continua in serviciu specializat exercitiile de recuperare. Revenirea la control se va face la 3 saptamani postoperator, cand se vor scoate si firele de sutura, apoi la 6 saptamani, 3 luni, 6 luni si anual.

Artroza cotului

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Duis aute irure dolor in reprehenderit in voluptate velit esse cillum dolore eu fugiat nulla pariatur. Excepteur sint occaecat cupidatat non proident, sunt in culpa qui officia deserunt mollit anim id est laborum.

Sed ut perspiciatis unde omnis iste natus error sit voluptatem accusantium doloremque laudantium, totam rem aperiam, eaque ipsa quae ab illo inventore veritatis et quasi architecto beatae vitae dicta sunt explicabo. Nemo enim ipsam voluptatem quia voluptas sit aspernatur aut odit aut fugit, sed quia consequuntur magni dolores eos qui ratione voluptatem sequi nesciunt. Neque porro quisquam est, qui dolorem ipsum quia dolor sit amet, consectetur, adipisci velit, sed quia non numquam eius modi tempora incidunt ut labore et dolore magnam aliquam quaerat voluptatem. Ut enim ad minima veniam, quis nostrum exercitationem ullam corporis suscipit laboriosam, nisi ut aliquid ex ea commodi consequatur? Quis autem vel eum iure reprehenderit qui in ea voluptate velit esse quam nihil molestiae consequatur, vel illum qui dolorem eum fugiat quo voluptas nulla pariatur?

 

Artroza piciorului și a gleznei

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Duis aute irure dolor in reprehenderit in voluptate velit esse cillum dolore eu fugiat nulla pariatur. Excepteur sint occaecat cupidatat non proident, sunt in culpa qui officia deserunt mollit anim id est laborum.

Sed ut perspiciatis unde omnis iste natus error sit voluptatem accusantium doloremque laudantium, totam rem aperiam, eaque ipsa quae ab illo inventore veritatis et quasi architecto beatae vitae dicta sunt explicabo. Nemo enim ipsam voluptatem quia voluptas sit aspernatur aut odit aut fugit, sed quia consequuntur magni dolores eos qui ratione voluptatem sequi nesciunt. Neque porro quisquam est, qui dolorem ipsum quia dolor sit amet, consectetur, adipisci velit, sed quia non numquam eius modi tempora incidunt ut labore et dolore magnam aliquam quaerat voluptatem. Ut enim ad minima veniam, quis nostrum exercitationem ullam corporis suscipit laboriosam, nisi ut aliquid ex ea commodi consequatur? Quis autem vel eum iure reprehenderit qui in ea voluptate velit esse quam nihil molestiae consequatur, vel illum qui dolorem eum fugiat quo voluptas nulla pariatur?

 

Artroza șoldului (coxartroza)
 

Generalitati

Coxartroza sau artroza soldului este o boala cronica degenerativa a articulatiei coxo-femurale, in care se produce treptat distrugerea cartilajului articular precum si a suprafetelor articulare ale oaselor din componenta acesteia si afectarea structurilor locale.

Distrugerea cartilajului articular face ca suprafetele osoase sa vină in contact direct, producand durere cu caracter mecanic (la mobilizare). In timp, acestea se deformeaza si apar depuneri de os numite osteofite, chisturi sau geode (pierderi de substanta). Articulatia isi pierde progresiv mobilitatea iar durerea devine permanenta. Cel mai frecvent, durerea apare in zona inghinala si iradiaza pe fata anterioara a coapsei, spre genunchi . Pacientul poate percepe cracmente la mobilizare. In stadiile tardive apar si atrofie musculara locala si scurtarea membrului inferior afectat, iar mobilitatea articulatiei scade pana la blocarea sa aproape completa, daca coxartroza este bilaterala pacientul putand deveni chiar imobilizat la pat.

Coxartroza poate sa fie primara, aparuta cu inaintarea in varsta (> 50 ani) pe un sold normal (existand anumiti factori de risc precum sexul masculin, obezitatea si suprasolicitarea repetata ce pot grabi debutul sau evolutia), fie secundara, pe fondul unor traumatisme (fracturi, luxatii traumatice), boli cronice (boala Paget), congenitale sau aparute in copilarie (displazie de sold, Legg-Calve-Perthes), metabolice (hipotiroidism, diabet) etc.

Diagnosticarea coxartrozei se face clinic (urmarind acuzele pacientului si evaluarea mobilitatii soldului) si imagistic (radiologic de electie, cu sau fara completare echografica / CT / IRM).

 

Tratamentul coxartrozei

In stadiile incipiente ale coxartrozei, conduita terapeutica este una conservatoare, ce urmareste reducerea durerii si tonifierea musculaturii, prin tratament simptomatic medicamentos antialgic si antiinflamator si fizio / kinetoterapie.

Scopul tratamentului conservator este acela de a incetini evolutia bolii si implicit a intarzia cat mai mult posibil tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical este reprezentat de endpprotezarea soldului ce consta in inlocuirea acetabulului si a capului femural (care este taiat si extras) cu componente metalice (cupa acetabulara si coada femurala + cap), intre care se afla un insert din diverse materiale (ex. polietilena), ce permite alunecarea suprafetelor. Protezarea se indica atunci cand durerea afecteaza calitatea vietii pacientului, fiind permanenta, refractara la medicatie si afectand activitatile zilnice, cand limitarea mobilitatiii soldului si a distantei de deplasare sunt importante, iar celelalte metode de tratament au esuat sau nu mai dau rezultate.

 

Tipuri de implanturi

Protezele de sold pot fi de doua tipuri (in functie de tipul de fixare) cimentate sau necimentate.

In cazul protezelor cimentate, componentele se fixeaza la introducere folosindu-se un ciment osos special (rasina sintetica), preparat intraoperator. Protezele de tip cimentat asigura o fixare rapida si solida in os si se utilizeaza de obicei in situatiile in care nu se preteaza utilizarea unei proteze necimentate (status biologic prost al pacientului, varsta inaintata si comorbiditati importante, osteoporoza marcata etc).

Protezele de tip necimentat se bazeaza pe integrare osoasa, avand o suprafata ce permite cresterea osului pe componente, formandu-se interdigitatii osoase ce asigura fixarea acestora.

 

Supravietuirea implanturilor

Durata de viata a unei proteze de sold depinde de mai multi factori, cea medie fiind de 15-20 de ani. Se poate observa astfel, corelat cu facilitatea unei revizii, de ce in cazul pacientilor tineri se prefera unde este posibil utilizarea unei proteze de tip necimentat. Componentele protezei se uzeaza lent, dar ireversibil. In cazul unui pacient tanar si activ, de exemplu, proteza se va deteriora mai rapid decat in cazul unui pacient mai in varsta, cu activitate moderata, solicitarea protezei prin activitate fizica fiind, de obicei, mai mare.

 

Complicatiile artroplastiei de sold

Complicatiile artroplastiei de sold pot fi intraoperatorii sau postoperatorii.

Sângerarea: Interventia de endoprotezare a soldului este una care implica o sangerare destul de importanta (de la nivelul muschilor si osoasa). De asemenea, in articulatie si tesuturile din jur se poate acumula sange postoperator, ducand la formarea unui hematom local. Intraoperator, sangerarile masive cu lezarea unor vase importante sunt o complicatie rara, insa ea poate exista.

Fractura: De asemenea, o fragilitate crescuta osoasa poate duce la aparitia unei fracturi la introducerea componentelor, implicand modificarea tehnicii chirurgicale si a conduitei postoperatorii.

Leziunile neurologice: Se mai pot produce extrem de rar lezarea unui nerv din proximitatea articulatiei, cu aparitia unui deficit neurologic ce regreseaza spontan de boicei in decurs de cateva luni postoperator, in functie de severitatea sa.

Infectia: Contaminarea intraoperatorie a protezei si aparitia unei infectii este, de asemenea, posibila, insa riscul este foarte mic, de 1-3%. Daca aceasta survine insa, este necesara tratarea ei si scoaterea protezei acest lucru implicand alte interventii chirurgicale ulterioare.

Inegalitatea de lungime a membrelor: De asemenea, artroplastia soldului, prin componentele utilizate, ce nu pot imita perfect specificul biologic al articulatiei coxo-femurale a fiecarui pacient, poate produce o inegalitate intre membre, dar daca aceasta este de pana la 1 cm ea fiind tolerabila si neexistand consecinte ulterioare asupra mersului.

Luxatia endoprotetica: Postoperator poate aparea luxatia protezei, in urma unor miscari neadecvate ale pacientului, in special in primele trei luni, fiind important sa se respecte intocmai indicatiile echipei de recuperare si ale medicului ortoped pana cand se reface musculatura locala.

Flebita (inflamatia unei vene), posibil complicata cu tromboza venoasa si migrarea trombului cu constituirea de eventuale embolii reprezinta o alta complicatie postoperatorie, fiind importanta mobilizarea precoce (dupa caz), purtarea feselor elastice si instituirea de tratament anticoagulant pe care pacientul sa il urmeze.

Pierderea fixarii protezei (dezancorarea din os) este, de asemenea, o complicatie posibila, necesitand revizia acesteia.

 

Recuperarea postoperatorie

Dupa interventia de endoprotezare, pacientii vor fi monitorizati in cadrul sectiei de terapie intensiva o perioada scurta, iar daca evolutia este favorabila vor reveni la salon, unde vor incepe sa se mobilizeze, asistati de catre personal specializat, cu sau fara incarcare pe membrul operat, in functie de tipul protezei. In cazul protezei necimentate, pacientul se va deplasa cu ajutorul unui cadru de mers, pana la 6 saptamani postoperator, neavand voie sa calce, dupa care va face acest lucru progresiv. In cazul protezei cimentate, pacientul se poate mobiliza de cand ajunge la salon, calcand complet. De asemenea, pacientii vor purta fesele elastice si vor sta cu membrul operat elevat pana la nivelul genunchiului (de obicei pe o perna), atata timp cat stau in pat. Perioada de spitalizare medie este de 7 zile. Pacientii vor avea de asemenea un tratament anticoagulant adaptat, constand in injectii subcutanate in pliu abdominal pana la 35 de zile postoperator, precum si tratament medicamentos antialgic si antiinflamator. Se vor continua in serviciu specializat exercitiile de recuperare. Revenirea la control se va face la 3 saptamani postoperator, cand se vor scoate si firele de sutura, apoi la 6 saptamani, 3 luni, 6 luni si anual.

Artroza mainii (radio-carpiana)

Generalități

Reprezintă una dintre cele mai frecvente complicații secundare tratamentului nesatisfăcător al fracturii epifizei distale de radius. De asemenea, poate apărea în cazul unui istoric de muncă fizică manuală intensă, precum și în cazul unor afecțiuni sau fracturi ale oaselor carpiene cu care intră în contact.

 

Simptome

Pot varia de la mărirea de volum a pumnului, trosnituri la mobilizare, durere și impotență funcțională până la o jenă dureroasă persistentă care se ameliorează parțial la administrarea de antiinflamatorii. Pacientul își amintește evenimentul traumatic în cazul în care mâna a fost imobilizată. Condiții clinice mai greu de diagnosticat precum instabilitățiile oaselor carpiene sau pseudartroza osului scafoidian se pot prezenta la mare distanță de timp față de traumatism, sub forma artrozei radio-carpiene instituite.

 

Tratament

Conservator: Acest tip de tratament are ca scop reducerea sau anularea simptomatologică – dispariția durerii, recuperarea mobilității și obținerea unei încheieturi funcționale. Medicul poate prescrie utilizarea unei orteze pentru muncă fizică manuală, în scopul diminuării fenomenelor dureroase; Se pot utiliza fizio-kinetoterapia în scop adjuvant, precum și infiltrațiile cu soluții antiinflamatorii sau anestezice.

Chirurgical: Se optează pentru acest tip de tratament în momentul în care se constată eșecul tratamentului conservator sau în momentul în care pacientul dorește o soluționare mult mai rapidă a simptomelor.

Medicul pune în balanță necesitatea pacientului pentru mobilitate sau forță fizică și optează pentru un tratament de tip fuziune radio-carpiana – sudarea oaselor carpiene cu radiusul pentru a beneficia de forță în detrimentul mobilității sau pentru un tratament de tip carpectomie – îndepărtarea unui rând de oase carpiene pentru a păstra o bună mobilitate la nivelul pumnului cu prețul diminuării forței musculare. În cazul in care pacientul nu este hotărât pentru o intervenție chirurgicală, se poate opta pentru o orteză antebrahio-palmară care va actiona precum intervenția de fuziune, urmând ca pacientul să decidă dacă este în favoarea intervenției.

 

Complicații

Pot apărea într-un procent mic fenomene nedorite intra sau postoperatorii precum leziuni arteriale sau nervoase, redoarea articulară, sindromul de durere regională complexă, infecția de plagă operatorie sau a materialului de osteosinteză, acestea se consideră acceptabile, rolul investigării preoperatorii fiind de a reduce la minim aceste riscuri.

 

Recuperare

Reluarea activitățiilor se face în jur de 4-6 săptămâni postoperator, fiind dependentă de particularitățiile pacientului. În cazul tratamentului conservator, se poate obține o intoarcere la activitate mai devreme cu efectuării unui tratament multimodal – medicamentos și fizio-kinetoterapie. Medicul poate recomanda utilizarea de dispozitive adjuvante precum orteze sau atele gipsate postoperator sau dimpotrivă de fizio-kinetoterapie pentru dinamizarea accelerată a procesului de recuperare. Evoluția postoperatorie sau după tratament conservator se urmărește prin controale clinice și radiologice periodice pentru a preîntâmpina apariția complicațiilor. Uneori este necesară extragerea precoce a unor componente de fixare sau reintervenția în cazul în care se constată degradarea fixării.